LIBER-blog public românesc!

11 Noiembrie, 2007

Comunismul – „Islamul secolului XX”

Filed under: Opinii — Alex @ 14:53
Tags: , ,
“Nu exista o societate comunista, ci o dominatie comunista asupra unei societati care supravietuieste cum poate” (Vladimir Volkoff)
Religie si comunism

– Domnule Dan Dungaciu, unul dintre subiectele care devin tot mai actuale in R. Moldova este relatia comunism si biserica crestina. Cum trebuie aceasta relatie inteleasa?
– Aveti dreptate. Este o tema extrem de importanta si care risca sa devina in R. Moldova tema de campanie electorala. De fapt, se pare ca a si devenit. Mai ales daca ne uitam la declaratiile oficiale ale liderilor din republica sau chiar la rubricile din bugetul de stat… Nu vreau sa intru aici in declaratiile stupefiante care s-au facut in ultima vreme pe aceasta tema si care, culmea, pare ca au primit chiar acceptul Bisericii oficiale de aici.
Dar dincolo insa de aspectele disperat-electorale ale abordarii acestei problematici, trebuie sa observam de la inceput ca situatia Bisericii crestine dupa ocupatia sovietica trebuie privita pe ecranul mare al conditiei tuturor bisericilor crestine confruntate cu un regim fundamental anticrestin. Intr-o carte aparuta in 1949, faimoasa la vremea ei si dedicata „sociologiei comunismului”, Jules Monnerot numea comunismul “l’«islam» du XXe siècle”. Adica „islamul secolului XX”. Nici mai mult, nici mai putin. Definirea subtila a comunismului printr-o sintagma religioasa de acest fel indica o caracterizare dubla: pe de-o parte, dimensiunea „religioasa” a ideologiei inspirate de Karl Marx, pe de alta, dimensiunea ei virulent anticrestina. De aici incompatibilitatea celor doua viziuni asupra lumii…
– De ce este comunismul incompatibil cu religia crestina?
– Pentru ca la nivel esential, a atitudinii fundamentale fata de existenta, incompatibilitatea este evidenta. S-a acreditat deja ideea ca nu poti epuiza mizele acestei ideologii facand abstractie de conotatiile ei pseudoreligioase si asa se explica, de altfel, faptul ca razboiul cu religia a fost de la inceput nemilos. Comunismul a fost si el, la randul sau, o „religie”, dar una cu susul in jos. In loc sa il venereze pe Dumnezeu, vroia sa il distruga. Crezul sau nu era mantuirea, ci nimicirea oricarei posibilitati a ei. Si lupta pentru asta cu un impuls „religios” si cu o fervoare pe care omenirea nu o mai cunoscuse nici chiar pe vremea Revolutiei de la 1789…
 Primele victime ale comunismului au fost oamenii Bisericii
– Unde s-a manifestat cel mai radical aceasta ruptura?
– Atitudinea puterii comuniste instalate in Rusia dupa 1917, de pilda, este extrem de semnificativa si merita reamintita cititorilor ziarului dumneavoastra. In istoriile Revolutiei ruse, religiei – atunci cand este pomenita – nu i se acorda decat o atentie parcimonioasa. Dupa cum remarca istoricul Richard Pipes intr-o lucrare recenta dedicata chestiunii: “W. H. Chamberlain dedica acestui subiect mai putin de cinci pagini intr-o carte de aproape o mie de pagini. Alti autori… o ignora cu desavarsire. O asemenea lipsa de interes nu poate fi explicata decat prin caracterul secularizat al istoricilor moderni. Si totusi, chiar daca istoricii sunt secularizati, oamenii de care se ocupa sunt in covarsitoarea lor majoritate religiosi: in acest sens, locuitorii a ceea ce avea sa devina Uniunea Sovietica – crestini, evrei si musulmani in aceeasi masura – se poate spune ca traiau in Evul Mediu. Pentru ei, cultura insemna religie – credinta religioasa, dar mai ales ritualuri si festivaluri religioase: botez, circumcizie, confirmare, spovedanie, inmormantare, Craciun si Pasti, Pasti evreiesc si Yom Kippur, Ramadam… Comunistii au atacat credintele si practicile religioase cu o vehementa nemaivazuta de pe vremea Imperiului Roman. Ateismul lor agresiv a afectat masele de cetateni mult mai puternic decat suspendarea posibilitatii de exprimare a nemultumirii politice sau impunerea cenzurii…”.
– Observatia istoricului pe care l-ati citat este foarte semnificativa…
– Asa este! Si importanta ei a fost ilustrata rapid de politica generala a bolsevicilor fata de Biserica. Aceasta transpare cel mai limpede din scrierile lui Lenin. Intr-o scrisoare secreta din 19 martie 1922, presedintele Sovnarkom-ului, V. I. Lenin, abordeaza problema rezistentei opuse de cler si credinciosi fata de aplicarea decretului din 23 ianuarie 1918. Lenin scria in stilu-i caracteristic: „Consider ca aici adversarul nostru comite o enorma greseala incercand sa ne atraga intr-o lupta hotaratoare atunci cand acestea nu-i lasa defel loc de nadejde sau folos. Dimpotriva, pentru noi anume acest moment este deosebit de prielnic si in genere acesta e singurul moment cand avem 99 de sanse de succes deplin din 100 sa-l zdrobim pe neprieten pe un capat si sa ne asiguram pentru multe decenii pozitiile care ne sunt necesare. (…) La congresul partidului sa desfasuram in aceasta chestiune, impreuna cu lucratorii de varf ai GPU (Glavnoe Politiceskoe Upravlenie), NKIu (Narodnai Komissariat Iustitii) si ai Revtribunalului, o sedinta secreta cu participarea tuturor sau aproape a tuturor delegatilor. La aceasta sedinta sa promovam o hotarare secreta a congresului despre faptul ca ridicarea lucrurilor de pret, in special ale celor mai bogate lavre, manastiri si biserici, trebuie sa aiba loc cu cea mai necrutatoare fermitate, bineinteles in cel mai scurt termen si fara nicio retinere. Cu cat mai mare va fi numarul reprezentantilor burgheziei reactionare si ai clerului reactionar pe care vom reusi sa-i impuscam cu aceasta ocazie, cu atat va fi mai bine. Trebuie ca anume acum sa-i dam acestui public o astfel de lectie, incat pentru cateva decenii nici sa nu indrazneasca sa gandeasca la niciun fel de rezistenta”.
– Care a fost consecinta?
– Cu indemnul lui Lenin in suflete si minti, asaltul asupra religiei a inceput imediat. Conform rapoartelor comuniste consemnate de istoricii cei mai probi, intre februarie si mai 1918, 687 de persoane au murit in timp ce participau la procesiuni religioase sau incercand sa apere proprietati bisericesti. Dar cea mai importanta campanie antibisericeasca a fost lansata de Lenin in 1922. Intentia era de a distruge, o data pentru totdeauna, ceea ce mai ramasese din autonomia corpurilor religioase – cu alte cuvinte, sa poarte spiritul lui “Octombrie” in randurile religiei organizate, „relicve ale vechii ordini”. Directia campaniei a fost incredintata unei comisii prezidata de faimosul Trotsky. Arestarile si “procesele” au inceput aproape imediat. Exista in arhiva lui Lenin – ne informeaza Richard Pipes – un ordin emis de el insusi si in care solicita sa fie informat zilnic cu privire la numarul preotilor ucisi… Au fost – dupa cum remarca acelasi istoric – “repetitii pentru spectaculoasele procese falsificate ale lui Stalin din anii 1930”. Documente facute publice recent indica faptul ca peste opt pana la unsprezece mii de persoane – calugari, calugarite, ierarhi – au fost executati sau ucisi in campania antibisericeasca din 1922.
Trebuie sa o spunem pe sleau si sa nu ne mai ascundem dupa deget: primele victime sistematice ale regimului comunist au fost oameni Bisericii. Si asta spune multe despre identitatea profunda a acestei ideologii, care a lasat in urma milioane de victime.
Perspectiva seculara si perspectiva religioasa asupra comunismului
– Aceste episoade tragice sunt foarte importante pentru a intelege istoria secolului XX. Ce concluzii mai putem trage? De ce este importanta aceasta evolutie?
– Nu doar pentru ca arata vectorul actiunii comuniste impotriva religiei – au mai existat revolutii antireligioase, chiar daca nu la acelasi nivel -, ci pentru ca explica reactia rasaritenilor in fata acestei ocupatii.
Iar ca sa intelegem aceasta reactie trebuie sa avem in vedere situatia acestor societati la confruntarea cu regimul exportat de la Moscova. Cum citatul din Pipes a sugerat deja, societatile rasaritene erau, la inceputul secolului, societati traditionale, rurale, cu un grad inalt de religiozitate. Religia era unul dintre reperele existentiale majore. Astfel ca, perspectiva acestor societati asupra realitatii politice era, la randul ei, influentata de religie – inclusiv perspectiva asupra comunismului. Si aici este una dintre distinctiile majore dintre societatile noastre contemporane si cele rasaritene de la inceput de secol. In esenta, este vorba despre distinctia dintre perspectiva religioasa si perspectiva seculara asupra comunismului.
– Care ar fi diferenta?
– Perspectiva seculara asupra comunismului vede in acest regim un sistem totalitar, ineficient economic, social sau politic, un regim care incalca sistematic drepturile omului etc.; undeva, in final, sesizeaza si incalcarea grava a libertatilor religioase care se petreceau in regimurile comuniste.
– Iar perspectiva religioasa?
– O perspectiva religioasa schimba aproape radical ierarhiile. Comunismul devine aici un regim politic care are toate caracteristicile mentionate mai sus, dar care, in primul rand, vrea sa intoarca cu susul in jos toate valorile si axiologiile; un sistem care inchide si distruge bisericile, un proiect care vrea sa-l substituie pe Dumnezeu si sa impuna pe pamant Domnia Antihristului.
Dimensiune religioasa a rezistentei anticomuniste
– Cum se poate ilustra cel mai bine atitudinea sau perspectiva religioasa asupra comunismului?
– In Romania interbelica, inclusiv in Basarabia, aceasta viziune a fost extrem de puternica. Vectorul anticomunismului religios a fost dat, in primul rand, de miscarile radicale de dreapta (dar a reduce fenomenul doar la acestea ar fi o simplificare). In Basarabia, de pilda, prima miscare nationalista si anticomunista pe vector religios este Liga Crestinilor Basarabeni, infiintata la 15 decembrie de Nicolae Negru. Deviza acestei miscari spune totul: “Hristos, Natiune, Patrie”.
De remarcat insa ca anticomunismul religios a fost in Romania interbelica, probabil, mai puternic decat oriunde altundeva. Chiar si miscarile radicale au utilizat, spre deosebire de omoloagele lor din Germania, Italia sau altundeva, religia si simbolistica religioasa la cel mai inalt grad. De aici, eficacitatea propagandei antisovietice – dublata de faptul ca Romania avea o granita comuna cu URSS – si utilizarea sistematica a unor cuvinte de tip “cruciada antisovietica”, “lupta cu Antihristul” etc. Este mai mult decat relevanta descrierea pe care preotul si istoricul basarabean Paul Mihail o face in jurnalul sau teribilelor zile de 28 si 29 iunie 1940, zilele ocupatiei comuniste dincolo de Prut: “Vineri, sambata, 28-29 iunie 1940, Chisinau-Iasi. E Vinerea Patimilor Romaniei Mari! Sfarsitu-s-a! Ceea ce generatii intregi au luptat, au sangerat, au muncit, s-a risipit, s-a distrus, s-a naruit. Este oare de crezut aceasta, ca in cateva ceasuri sa se prabuseasca o provincie, sa se risipeasca milioane de oameni si sa se sfarseasca o religie crestina de doua mii de ani?”.
– Perceptia religioasa a comunismului a fost, asadar, un element esential in lupta anticomunista. A fost singura?
– Nu singura, desigur. Rezistenta anticomunista sau antisovietica purtata de romanii de pe ambele maluri ale Prutului nu se poate intelege pana la capat facand abstractie de acest element, alaturi de cel etnoidentitar. Este extrem de importanta aici observatia pe care istoricul din R. Moldova, Ion Turcanu, o face intr-o analiza dedicata rezistentei anticomuniste a romanilor basarabeni: „Aparte trebuie examinat impactul autoritatilor ocupante cu biserica locala si cu credinta crestina a bastinasilor. Fara a aluneca vreodata in spectacular, credinta in Dumnezeu a taranului roman a fost intotdeauna profunda si constanta. Regimul bolsevic, tabarand asupra basarabenilor cu armele unui ateism primitiv si razboinic, dezlantuind o prigoana salbatica impotriva credintei stramosesti si distrugand locasurile de cult, a reusit dintr-o data, numai prin aceasta manifestare a sa, sa se faca impopular si indezirabil”.
 In genere, rezistenta basarabenilor la comunism este un lucru despre care se vorbeste mult prea putin si la Chisinau, si la Bucuresti. Dar (si) asta face parte din profilul identitar al R. Moldova de astazi! Profil pe care liderii ei politici, cu rare exceptii, se incranceneaza sa nu si-il asume! Lucrari precum Elena Postica (1997), „Rezistenta antisovietica in Basarabia”, 1944-1950, Ion Turcanu (2000), „Moldova antisovietica. Aspecte din lupta basarabenilor impotriva ocupatiei sovietice, 1944-1953”, Stefan Tudor (2004), „Razvratiti contra regimului” sunt doar un inceput de drum in aceasta cercetare care isi asteapta inca oamenii si – mai ales – institutiile.
Intalniri imposibile
– Domnule Dungaciu, ce concluzii am putea trage in finalul discutiei noastre?
– Astazi, inclusiv in ceea ce priveste spatiul Romaniei interbelice, perspectiva seculara este, dupa cum sugera si Pipes, predominanta, dar a privi numai in acest fel, secular, adica, problematica comunismului inseamna a simplifica enorm. Mai cu seama cand e vorba despre Biserica de dupa 1944, cand aceasta s-a vazut confruntata cu un regim care ii nega, aprioric, premisele ontologice. Acesta este cadrul, cel al unei intalniri imposibile, in care trebuie cercetat raportul dintre Biserica si regimul comunist dupa ocupatia sovietica. Inclusiv in stanga Prutului. Cel putin in ceea ce priveste situatia Bisericii, se potriveste perfect vorba celebrului Volkoff: “Nu exista o societate comunista, ci o dominatie comunista asupra unei societati care supravietuieste cum poate”. De aici trebuie sa inceapa orice cercetare dedicata destinului Bisericii crestine in timpul ocupatiei sovietice sau relatiei dintre comunism si religie.
Convorbire cu dr. Dan Dungaciu, expert in sociologia religiilor

 

2 comentarii »

  1. Excelent! Am mai auzit de Dan Dungaciu. Cine este?

    Comentariu de nicu — 16 Noiembrie, 2007 @ 22:55

  2. Nicu poti afla aici putina informatie despre el: http://www.europa.md/rom/infto/203

    Comentariu de Alex — 16 Noiembrie, 2007 @ 23:08


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: